Colegiul Tehnic Alexandru Roman va deveni una din şcolile
de prestigiu din regiune, cu standarde înalte de calitate în
formarea de tineri educaţi şi instruiţi cu abilităţi de viaţă menite să-i ajute să ia decizii pentru viitorul lor, apreciată de către elevi, părinţi şi comunitatea locală, pentru eficienţa
activităţii instructiv-educative, pentru asigurarea condiţiilor materiale propice unui învăţământ modern şi de calitate,
asigurarea egalităţii şanselor tuturor elevilor, pentru rezultate deosebite în activitatea de performanţă şi pentru ancorarea şcolii în comunitatea locală şi europeană.
Misiunea
Pregătim şi oferim tuturor elevilor posibilitatea să experimenteze o călătorie educaţională de neegalat, pentru o lume în schimbare, formându-le capacităţi, deprinderi şi competenţe în a deţine şi a utiliza informaţia, care să le permită să-şi găsească locul cuvenit şi apţi pentru a fi "îmbrăţişaţi" ulterior de societate
Alexandru Roman
Alexandru Roman (n. 26 noiembrie 1826, Auseu, Bihor - d. 15/27 septembrie 1897, Sebes) a fost un om politic român transilvan, îndrumator cultural, publicist, membru fondator al Academiei Române, unul dintre primii profesori români care a tinut prelegeri si a predat în limba româna în Transilvania. Studiile primare si secundare le-a terminat la Beius si Oradea. A urmat studiile universitare la Viena, unde a studiat filosofia, matematica si teologia. A fost profesor la gimnaziul românesc &ldquoSamuil Vulcan&rdquo din Beius. Aici a fost primul profesor care a tinut prelegeri în limba româna. Din 1851 a devenit profesor titular de limba româna la Academia de drept din Oradea, iar din 1862 pâna în 1867, a fost profesor de limba româna la Universitatea din Budapesta. Alexandru Roman a fost unul dintre initiatorii catedrei de limba si literatura româna de la universitatea maghiara, alaturi de episcopul greco-catolic Vasile Erdeli-Ardeleanu. în 1866 Alexandru Roman s-a numarat printre membrii fondatori ai Societatii Literare Române, care ulterior a devenit Academia Româna. El s-a mai numarat printre organizatorii Societatii de Leptura a Junimei Române Studioase (1851) si ai Societatii Petru Maior (1862). A fost redactor al gazetelor " Concordia " (înfiinĹŁata la Budapesta în 1861, în colaborare cu Sigismund Pap, pâna în 1866) si la " Federatiunea " (1868 - 1876), înfiintat tot de el la Budapesta. A suferit multe persecutii politice din partea autoritatilor maghiare fiindca a aparat deschis cauza românilor transilvani, în Ungaria dualismului (1867-1918) austro-ungar în paginile acestor reviste el a publicat articole deosebit de virulente care i-au atras numeroase procese de presa si care au culminat cu Pronunciamentul de la Blaj din 1868, articol pentru care a fost condamnat la un an de închisoare (în închisoarea ungara din Vat, eliberat în 1870). între 1865 si 1888 a fost deputat în Parlamentul unguresc de la Budapesta unde a aparat drepturile românilor din Transilvania.